Boala Lyme
Ce este boala Lyme?
Boala Lyme este cea mai frecvent recunoscută boală transmisă de căpușe. Poate fi contractată prin mușcătura unei căpușe și atât adulții, cât și copiii sunt expuși riscului de a intra în contact cu căpușele. De asemenea, este denumită „boala Lyme” (LD Lyme disease) sau „borolioză”. Boala nu este cauzată de căpușă în sine, ci de o bacterie care se află în interiorul căpușei. Bacteria pentru care se crede că această infecție cu boala Lyme este Borrelia burgdorferi și se poate prezenta sub diferite forme, de exemplu chisturi sau spirochete. Boala Lyme este o boală care poate avea o evoluție benignă sau debilitantă. Se estimează că există peste 70 de specii de căpușe în Europa (dintre care 19 specii în Polonia și 20 în Regatul Unit), iar cea mai comună și mai frecventă infecție este transmisă de așa-numita căpușă comună (Latin ixodes ricinus).
căpușă comună
Care sunt simptomele bolii Lyme?
Simptomele bolii Lyme sunt foarte asemănătoare și similare cu cele ale altor boli, de exemplu, simptomele gripei sau ale răcelii. Prima apariție a celui mai caracteristic simptom care indică prezența unei infecții cu boala Lyme este așa-numitul eritem migrant, care apare în zona corpului de inserție a căpușei și este o pată roșie care se lărgește treptat și în centru este vizibilă o erupție centrală. Perioada de incubație a bolii durează între 3 și 30 de zile. Încă din a doua săptămână de infecție pot apărea anticorpi din clasa IgM, care pot fi detectați în a doua săptămână de infecție sau după câteva săptămâni. În clasa IgG, anticorpii apar între 4-8 săptămâni după infecția Lyme și pot persista în organism până la 12 luni.
După cât timp apar primele simptome ale unei infecții cu boala Lyme?
Există 3 stadii în care simptomele bolii Lyme pot apărea după câteva zile/luni sau chiar după câțiva ani. Fiecare etapă este caracterizată de simptome diferite/diferite.
1.formă limitată timpurie: între 1 și 8 săptămâni după infecție
2.formă diseminată timpuriu: 3-26 săptămâni după infecție
3.forma tardivă: după 6-12 luni sau chiar câțiva ani de la infecție
Simptomele bolii în forma limitată timpurie:
– eritem migrant
– tulburări de memorie, de concentrare
– transpirații, frisoane
– respirație scurtă
– reacții alergice
– amețeală
– mărirea ganglionilor limfatici
– simptome asemănătoare gripei (febră, subfebrilitate, oboseală generală și slăbiciune, dureri de cap, dureri musculare și articulare, dureri în gât)
– Limfom cutanat (un nodul limfocitar albastru-roșiatic cu diametrul cuprins între 1 mm și 5 mm. Apare de obicei pe pavilionul urechii, mamelon sau scrot.
Simptomele bolii diseminate timpuriu:
– eritemul migrant multiplu, adică apariția mai multor eriteme
– miocardită, tulburări de ritm cardiac și de conducere a inimii
– artrită, denumită adesea forma articulară a bolii Lyme, în care articulațiile sunt dureroase și umflate și, de obicei, boala afectează una sau mai multe articulații majore din organism
– nevrită craniană, care poate duce la paralizia mușchilor faciali sau meningită
Simptomele bolii în forma târzie:
– meningită cronică și encefalită
– afectarea nervilor periferici (neuropatie periferică)
– artrită cronică (care afectează mai ales articulațiile genunchiului)
– dermatita atrofică (cronică) afectează în principal extremitățile, pielea arată ca o hârtie de țesut, există umflături și roșeață a pielii, nu există păr la locul inflamației
Cine este cel mai expus riscului de a contracta boala Lyme și unde?
Căpușele sunt organisme foarte mici care nu sunt pretențioase în privința gazdei lor și se hrănesc cu ușurință cu multe specii de vertebrate, nu numai oameni, ci și multe animale (păsări, reptile sau mamifere). Riscul de a contracta boala Lyme, care este transmisă de căpușe, crește odată cu venirea verii și cu perioada de căutare a hranei. Căpușele sunt active de la o temperatură de 7°C. Suntem cel mai des expuși la infecții primăvara și vara, perioada cea mai periculoasă. În Polonia, cele mai frecvente locuri expuse oamenilor sunt pădurile de foioase și mixte cu subarboret bogat, mai rar pădurile uscate de pin sau mlaștinile și turbăriile. Căpușele infectate sunt, de asemenea, destul de frecvente în parcuri, grădini și piețe.
Cine ar trebui să se testeze pentru boala Lyme?
Testele de laborator ar trebui efectuate de toate persoanele care au fost expuse la o mușcătură de căpușă și care au fost în zone deosebit de expuse și asediate de căpușe și care au dezvoltat simptome care indică boala Lyme după o mușcătură sau atunci când există suspiciunea că o mușcătură ar fi putut apărea în trecut.
Ce trebuie făcut după o mușcătură de căpușă?
Îndepărtați mecanic căpușa cât mai repede posibil de pe suprafața corpului, îndepărtând-o în termen de 24 de ore de la mușcătură se reduce riscul de infecție! Este important să vă asigurați că, căpușa este îndepărtată corect: nu o strângeți, nu aplicați lubrifianți, prindeți căpușa cât mai aproape de piele și trageți-o în sus cu o singură mișcare decisivă, fără a o răsuci; dacă nu reușiți să faceți acest lucru singur, consultați imediat un medic.
Cum să recunoaștem și să depistăm boala Lyme?
Există 3 tipuri de diagnosticare a bolii Lyme:
– istoricul detaliat al mușcăturii de căpușă
– simptome
– teste de laborator
Ce teste de laborator ar trebui efectuate pentru a detecta boala?
Principalul test de laborator este diagnosticarea sângelui. Determinarea anticorpilor împotriva Borrelia în clasele IgM și IgG.
Diagnosticul de laborator al bolii Lyme trebuie efectuat în două etape:
Prima etapă – efectuarea unui test ELISA IgG și IgM
A doua etapă – testul Western Blot în clasa IgM și IgG
Test ELISA:
Primul test de bază pentru boala Lyme este testul ELISA. Un rezultat pozitiv al testului ELISA are ca rezultat un alt test Western-Blot.
Vă recomandăm:
Borrelia EliSpot 2 – test pentru boala Lyme de ultima generatie. Acest test nu detectează anticorpi, cum ar fi ELISA și testele Western Blot, dar examinează reacțiile limfocitelor. Testul are o fiabilitate foarte mare, deoarece conține cât mai multe 6 antigene și nu numai 3 ca teste populare mai ieftine. Vă recomandăm în caz de suspiciune de boala Lyme, în timp ce testele tradiționale pentru boala Lyme au ieșit negativ. Preț: 0
BORRELIA LTT – teste de ultima generaţie, efectuate în cazuri dificile de diagnostic. Recomandat pentru pacienții cu rezultate serologice negative. Preț: 9
Test Western-Blot:
Acesta este un test care este mai precis și mai sensibil decât testul ELISA, dar nu este recomandat să îl efectuați în primul rând, ci numai atunci când testul ELISA este pozitiv.
Vă recomandăm:
Borrelia IgM sau IgG (Western Blot) – un test care este mai precis și mai sensibil decât ELISA. Efectuăm în al doilea rând atunci când testul ELISA este pozitiv sau îndoielnic. Preț: 49£.
Când pot fi efectuate cel mai devreme analizele de sânge?
Testele de sânge pentru boala Lyme nu sunt efectuate în niciun moment. Testarea este recomandată în cazul în care se suspectează că ar fi putut apărea o infecție și în cazul în care există simptome semnificative în urma unei mușcături de căpușă care ar putea indica o infecție, cu excepția apariției eritemului. Testarea pentru boala Lyme nu se face imediat după mușcătură, deoarece rezultatul ar putea fi fals negativ, medicii recomandă ca primul diagnostic să înceapă la aproximativ 4-6 săptămâni de la contactul cu căpușa. Anticorpii IgM sunt primii care apar în organism după infecție, primul test pe care ar trebui să îl facem este un test IgM pentru boala Lyme la 4-6 săptămâni după mușcătură sau profilactic după sezon.
Boala Lyme – gama noastră de teste
Borrelia IgM (ELISA) – acesta este cel mai vechi test de depistare a bolii Lyme. Este un test de screening (depistare), cu o sensibilitate ridicată, conceput pentru a oferi un rezultat (fiabil) adevărat negativ pentru boala Lyme și pentru a selecta pacienții care se califică pentru un diagnostic mai amănunțit cu testul Western Blot atunci când rezultatul lor este pozitiv sau îndoielnic cu testul ELISA. Toate rezultatele ELISA pozitive sau îndoielnice trebuie repetate și efectuate prin Western Blot. Clasa IgM evaluează faza de infecție acută în timp real (infecția actuală).
Borrelia IgG (ELISA) – acesta este cel mai vechi test de depistare a bolii Lyme. Este un test de screening (depistare), cu o sensibilitate ridicată, conceput pentru a da un rezultat (fiabil) adevărat negativ pentru boala Lyme și pentru a selecta pacienții care se clasifică pentru un diagnostic ulterior cu testul Western Blot atunci când rezultatul lor este pozitiv sau îndoielnic la testul ELISA. Toate rezultatele ELISA pozitive sau îndoielnice trebuie repetate și efectuate prin Western Blot. Clasa IgG evaluează faza de infecție anterioară.
Borrelia IgM (Western Blot) – acesta este un test (Western Blot clasic) pentru detectarea anticorpilor pe care organismul îi produce împotriva bacteriei care provoacă boala Lyme. Antigenii sunt prezenți pe suprafața bacteriei, iar organismul produce anticorpi împotriva lor. Testul Western Blot este utilizat în mod secundar atunci când testul ELISA este pozitiv sau îndoielnic. Testul de clasă IgM se efectuează pentru a evalua faza de infecție acută în timp real (infecția actuală). Anticorpii din clasa IgG apar la 2 săptămâni după infecție.
Borrelia IgG (Western Blot) – acesta este un test (Western Blot clasic) pentru detectarea anticorpilor pe care organismul îi produce împotriva bacteriei care provoacă boala Lyme. Antigenii sunt prezenți pe suprafața bacteriei, iar organismul produce anticorpi împotriva lor. Testul Western Blot este utilizat în mod secundar atunci când testul ELISA este pozitiv sau îndoielnic. Testul IgG este efectuat pentru a evalua faza infecției experimentate, a infecției anterioare. Anticorpii din clasa IgG apar în 1-2 luni de la infecție, de obicei cu câteva săptămâni mai târziu decât anticorpii din clasa IgM.
Borrelia IgA (Western Blot) – acesta este un test (Western Blot clasic) pentru detectarea anticorpilor pe care organismul îi produce împotriva bacteriei care provoacă boala Lyme. Antigenii sunt prezenți pe suprafața bacteriei, iar organismul produce anticorpi împotriva lor. Testul Western Blot este utilizat în mod secundar atunci când testul ELISA este pozitiv sau îndoielnic. Testul de clasă IgM se efectuează pentru a evalua faza de infecție acută în timp real (infecția actuală). Anticorpii din clasa IgG apar la 2 săptămâni după infecție.
Borrelia IgG (Western Blot) cu evaluarea colorației benzilor – este un test care detectează anticorpii antigenelor spirochetei Borrelia burgdorferi s.l. din clasa IgG și se efectuează prin metoda tradițională Western Blot. Acest test este testul tradițional pentru depistarea boreliozei Lyme și este recomandat ca bază pentru diagnosticul de laborator. Testul IgG verifică prezența anticorpilor și oferă o imagine a unei infecții cronice sau anterioare. În plus, rezultatul este emis sub formă de grafic, unde se poate vedea intensitatea reacției cu antigenii spirochetei Lyme.
Borrelia IgM (Western Blot) cu evaluarea colorării benzilor – este un test care detectează anticorpii împotriva antigenelor spirochetei Borrelia burgdorferi s.l. din clasa IgG și se efectuează prin metoda tradițională Western Blot. Acest test este testul tradițional pentru depistarea boreliozei Lyme și este recomandat ca bază pentru diagnosticul de laborator. Testul IgM verifică prezența anticorpilor și oferă o imagine a infecției actuale. În plus, rezultatul este emis sub formă de grafic, unde se poate vedea intensitatea reacției cu antigenii spirochetei Lyme.
EliSpot 2 Borrelia – acesta este un test de ultimă generație și are un grad ridicat de fiabilitate pentru a afla dacă avem o infecție activă în organism, dacă am fost infectați cu boala Lyme, iar testele tradiționale pentru boala Lyme ies negative. Acest test nu detectează anticorpii, precum testele tradiționale ELISA sau Western Blot, ci examinează reacția limfocitelor la contactul cu antigenii Lyme. Testul EliSpot tradițional se bazează pe utilizarea a 3 antigeni, iar testul EliSpot 2 Borrelia se bazează pe utilizarea a 6 antigeni, dintre care până la 5 sunt specifici pentru spirochetele Lyme.
EliSpot Borrelia miyamotoi – acesta este un studiu care investighează agenții patogeni Borrelia miyamotoi, purtați de căpușe, din emisfera nordică, care provoacă febra de reintrare. Testele tradiționale ELISA și Western Blot nu vor detecta acest tip de agent patogen. Infecția cu Borrelia miyamotoi se caracterizează prin simptome de encefalită, meningită și afectarea nervilor cranieni, precum și prin frisoane, oboseală, febră, greață sau vărsături.
(KKI) anti-Borrelia burgdorferi clasa IgG (KKI borrelia IgG) – acesta este un test de verificare a complexelor imune circulante realizat prin Western Blot, un test care este complementar diagnosticului de borelioză Lyme. Constatarea KKI este considerată o infecție activă în organism. Testul KKI ar trebui efectuat de către persoanele care nu au rezultate concludente la testul Western Blot sau ELISA standard.
(KKI) anti-Borrelia burgdorferi clasa IgM (KKI borrelia IgG) – acesta este un test de verificare a complexelor imune circulante realizat prin Western Blot, un test care este complementar diagnosticului de borelioză Lyme. Constatarea KKI este considerată o infecție activă în organism. Testul KKI ar trebui efectuat de către persoanele care nu au rezultate concludente la testul Western Blot sau ELISA standard.
(KKI) anti-Borrelia burgdorferi IgG aviditate (KKI borrelia IgG) – acesta este un test de verificare a complexelor imune circulante prin metoda Western Blot, un test care este complementar diagnosticului de borelioză Lyme. Constatarea KKI este considerată o infecție activă în organism. Testul KKI ar trebui efectuat de către persoanele care nu au rezultate concludente la testul Western Blot sau ELISA standard. Vă rugăm să rețineți că testul de aviditate trebuie efectuat împreună cu testul B6-KKI anti-Borrelia burgdorferi IgG!
LISTA COMPLETĂ A PREȚURILOR PENTRU TESTELE DE LABORATOR POATE FI GĂSITĂ AICI: https://www.corbypmc.com/cennik-laboratorium/
